În labirintul vieții, ne căutăm sinele și ne deprindem cu meandrele necunoscute ale descoperirii sau ne împotmolim/pierdem prin exagerarea lor. Între vise și realitate, dragoste și prietenie, rațiune și creativitate, este o cale enigmatică, o călătorie iluminatoare, ghidată de curiozitate, care ne scoate din limitările gândirii pentru a zări noi orizonturi.
Micul prinț este, după cum știți, personajul care pornește (de pe planeta lui unde avea 3 vulcani și o floare) în descoperirea unor noi orizonturi și care își udă trandafirul din grădina inimii, încercând să înțeleagă mai bine firea florii sale speciale, să-i descopere toate laturile ascunse, să învețe să o îngrijească cu dedicare și să-i fie prieten de nădejde. El amintește de visuri ascunse într-un colț de suflet, de legături pe care am uitat poate să le hrănim cu iubire, de rolul măreț pe care l-am primit în această călătorie. Povestea lui poate fi un stimulent în a explora și a găsi bogățiile vii ale naturii de pe Pământ care „nu-i o planetă oarecare” și „are o faimă bună” (potrivit geografului chestionat de Micul prinț).
Dacă pe parcursul vieții ne-am întâlni cu Micul prinț și ale lui întrebări pline de stăruință, născute dintr-o nesecată dorință de cunoaștere, ce i-am spune despre florile/plantele efemere îndrăgite de el, pe care le consideră cel mai frumos lucru?
Din cele peste 250.000 de specii de plante care înfloresc pe planeta albastră, să dăm câteva exemple și să începem cu floarea pe care o avea și de care se îngrijea protagonistul în discuție.
Dincolo de faptul că are „spini ca să se apere de lume”, fapt cunoscut de către Micul prinț, trandafirul are petale catifelate și se numără printre florile proaspete. De când înflorește până când îi cade ultima petală, este întotdeauna frumos, întotdeauna perfect, întotdeauna în schimbare.
Niciun trandafir nu crește în locul unde a murit un alt trandafir și aproximativ 20% din toți trandafirii nu miros deloc. O altă curiozitate, poate fi faptul că un trandafir alb așezat într-un vas cu apă colorată își va însuși culoarea apei. De asemenea, trandafirii fac parte din familia perilor, a merilor, a cireșilor, a prunilor, a caișilor și a piersicilor, unele specii de trandafiri având petale comestibile.
Trandafirului i se spune și „floarea sănătății”, căci frumusețea și aroma trandafirilor pot fi utilizate ca leac. Este de ajuns să îl mirosim pentru a ne amplifica pofta de viață, a simți energia iubirii și romantismul.
Cleopatra este cea care a promovat baia în uleiuri esențiale cu petale de trandafiri pentru un miros de zeiță.
Un parfum cu esență de trandafir (întâlnită în fanteziile florale) va atrage energia iubirii și romantismul în viața noastră.
Ylang-ylang înseamnă „floarea florilor”. Se spune că nu există în natură un parfum așa de dulce și înfloritor cum este cel al petalelor de flori din acest arbore tropical (cananga) înalt, veșnic verde, originar din Filipine, Java și India, dar cultivat și în Madagascar, Comore, Maurițius, Indonezia, Malaysia etc.
Cu flori mari, puternic parfumate, ylang-ylang are un miros exotic, dulce, senzual și voluptos. Din aceste flori deosebite, se obține uleiul esențial de ylang-ylang (cunoscut în Europa și sub denumirea de ulei de Macassar), cu proprietăți sedative, antidepresive, euforizante. Este folosit în industria parfumurilor, aromaterapie, masaje, cosmetică, precum și în apa de baie (pentru relaxare și pentru un somn odihnitor). Energia pe care o are ylang-ylang este foarte pregnantă, însuflețește puterea de seducție a femeii, are o bună legătură cu jocul amoros, dar impune și respect, simț de sacrificiu etc.
Oarecum vecin cu ylang-ylang este, printre multe alte plante aromatice, patchouli/paciuli care crește în tufe și are flori mici, roz-alburii, cu parfum bogat, dulce-moscat. Face parte din familia mentei.
Uleiul care se extrage din frunzele de patchouli are o aromă exotică, puternică, cu miros de mosc dulce. În Orient, planta are numeroase întrebuințări: în cosmetică, în aromaterapie, în tratamente ale sistemului nervos sau împotriva diverselor infecții. În parfumerie, uleiul de patchouli a fost folosit începând cu anul 1960, devenind de atunci chintesența senzualității olfactive, fiind un parfum greu de uitat.
Indienii erau convinși că aroma intensă de paciuli atrage dragostea și prosperitatea. În partea noastră de planetă, această aromă a fost recunoscută și adorată întâi de englezi, mari amatori de șaluri indiene de cașmir, impregnate cu paciuli – aroma care îmblânzește gerul.
O altă esență care încântă simțurile este cea de vetiver. Atât paciuli cât și vetiverul sunt arome puternice, masculine. Ele se cultivă, de obicei, la fermele Young Living, alături de lămâiță, eucalipt albastru, oregano, pignut (dorado azul), ocotea, virnanț (ruta) și alte plante cu efecte magice.
De foarte mult timp, multe plante sunt recunoscute pentru proprietățile lor terapeutice. De exemplu, angelica a fost folosită ca plantă medicinală timp de sute de ani. Grație efectelor benefice pe care le prezintă, aceste plante sunt folosite în aromaterapie – o practică a medicinii complementare și alternative care folosește puterea vindecătoare a mirosurilor ce provin din uleiuri esențiale extrase din plante, pentru a echilibra mintea, corpul și sufletul. Când sunt inhalate, moleculele uleiurilor esențiale călătoresc de la nervii olfactivi direct la creier și au impact asupra amigdalei, centrul emoțional al creierului.
Există zeci de uleiuri esențiale, toate cu diferite arome și machiaje chimice. Alegerea celor mai bune depinde de simptomele care se doresc a fi ameliorate sau de parfumurile preferate. Unele dintre cele mai populare uleiuri esențiale sunt cele de lavandă, rozmarin, oregano, mentă, arbore de ceai, lămâie, tămâie etc.
De exemplu, pentru tratarea tusei, mai multe plante au acțiune benefică, însă ele trebuie folosite în funcție de tipul tusei. Dacă este seacă, iritativă, sunt necesare remedii calmante, emoliente, sedative (lemn dulce, scai vânăt, tei, nalbă mare). Dacă tusea este productivă, cu expectorație, se recurge la produse din plante cu acțiune expectorantă (scaiul vântului, ridiche neagră, muguri de pin, cimbru, cimbrișor, iarbă mare, ciuboțica cucului, ghimbir). Se consideră că pătlagina are acțiune benefică în ambele tipuri de tuse.
Oare cum ar reacționa vizitatorul planetei Pământ aflând faptul că aici unele flori sunt comestibile? De exemplu, din florile de salcâm și petalele unui anumit soi de trandafir se face dulceață; flori ca violetele și panseluțele pot fi caramelizate; florile de pepene galben și florile de bostan pot fi consumate după ce au fost prăjite (flori pane).
Unele plante, cum este floarea-soarelui, produc toxine care ucid celelalte flori din jurul lor. Și pentru că am dat-o exemplu, floarea-soarelui este, de fapt, o inflorescență; cuprinde sute de flori micuțe.
Să încheiem circular această succintă listă de posibile răspunsuri pentru Micul prinț, notând faptul că, pe planeta noastră, se întâlnește trandafirul de Ierihon (Rose of Jericho), simbol al frumuseții, al norocului și al vieții veșnice; o „lecție de viață” a naturii, de care avem cu toții nevoie. Această plantă reînvie la nesfârșit, atât în mediul său natural, cât și într-unul artificial. În lipsa apei, planta se strânge, devine un ghem lipsit de viață și se lasă purtat de vânt prin deșert până în momentul în care găsește un sol prielnic, de unde, odată ce se „adapă”, prinde din nou viață.
Indiferent ce alte răspunsuri îi vom da Micului prinț, să-l sfătuim să verifice informațiile din trei surse, precum un jurnalist, și să le folosească cu discernământ.
Florile sunt fermecătoare pentru fiecare detaliu care le definește, pentru parfumul lor surprinzător, pentru miliardele de modele pe care le conțin, pentru varietățile cromatice și felul în care împletesc culori și forme în mod armonios și imprevizibil. Ele ne oferă oxigen în mod necondiționat, ne hrănesc.
În ceea ce ne privește, să ne amintim mereu faptul că putem alege între a ne plânge că tufele cu trandafiri au spini și a ne bucura că tufele cu spini au trandafiri.
Fiecare persoană are libertatea și darul minunat de a fi personajul principal al vieții sale, scriind în fiecare zi o nouă pagină din cartea pe care o lăsăm moștenire descendenților noștri, diferența fiind dată doar de esența cu care alegem să ne parfumăm propria capodoperă.
