Pe la mijlocul secolului trecut, nu doar în Franța, ci în întreaga lume, numele Christian Dior a fost asociat cu designul vestimentar, cu lumea modei, unde creatorul Christian Dior a avut un debut târziu și o viață scurtă dedicată ei, însă a exercitat o influență deosebită încât celebritatea lui imensă este greu de egalat.
Se spune că, în anii 1947-1957, moda a avut un singur nume: Christian Dior. Au fost zece ani plini de entuziasm creativ, în care a devenit designerul numărul 1 al Franței. Mare revoluționar al perioadei postbelice pe podium, Dior a fost creatorul care, într-un singur deceniu de activitate, a rescris regulile modei și a deschis o nouă eră în haute couture, motiv pentru care i s-a spus și „monarhul haute couture”.
În adolescență, se interesa mai mult de muzică, literatură și noile curente din artă, fără să se gândească cineva că el urma să devină le couturier absolu al Franței. Deși a fost înclinat spre artă încă din copilărie, abia criza din 1928 a fost momentul în care s-a îndreptat realmente spre acest domeniu care îl atrăgea (spre deosebire de diplomație, înspre care l-a orientat tatăl său, în viziunea căruia fiul lui nu ar fi trebuit niciodată să facă modă).
Dorința de a fi el însuși un creator și-a descoperit-o în 1934, după ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a trebuit să se retragă, pentru recuperare, în Insulele Baleare, unde Dior a petrecut un an de zile. Așa a început să deseneze, iar când s-a întors în capitală a început să-și vândă schițele de haine.
În 1946, îl cunoaște pe omul de afaceri Marcel Boussac (magnat al bumbacului, proprietarul casei de modă Philippe et Gaston), care se afla în căutarea unui desginer pentru revitalizarea afacerii. Întâlnirea cu acesta avea să-i schimbe pentru totdeauna destinul, Dior începând colaborarea cu el.
În decembrie 1946, în Paris, Christian Dior a înființat casa de modă care îi poartă numele, fiind susținut de Marcel Boussac pe care Dior l-a convins cu un discurs înflăcărat despre nevoia pentru o nouă tendință în moda postbelică. Marele industrialist a acceptat să finanțeze proiectul și așa s-a născut Maison Christian Dior. Oficial, casa Dior consideră că anul 1947 este anul conceperii, pentru că atunci Christian a prezentat prima sa colecție. Acesta își dorea ca prin creațiile sale să se producă revenirea la ceea ce înseamnă o civilizație a fericirii.
El a simțit nevoia de a oferi o perspectivă complet diferită, propunând întoarcerea la silueta feminină. A creat „haine pentru femei gingașe și delicate ca o floare”. Ideea lui de feminitate a fost legată de femeia-floare.
Christian Dior a rămas în memoria noastră pentru resuscitarea ideii de feminitate într-o perioadă tristă a istoriei, cea de după Al Doilea Război Mondial, fiind acuzat, nu de puține ori, pentru indecența de a folosi cantități imense de materiale într-o epocă de criză și sărăcie din punct de vedere economic.
Intrarea lui Christian Dior în istoria modei se datorează acelui New Look, așa cum a fost numită (și s-a consacrat ulterior) intervenția sa stilistică la prezentarea primei sale colecții la Paris, în februarie 1947. După un an de succes, în 1948, Dior a înființat o casă de lux în New York. (Aici, în următorii ani își lua deja licențele pe parfumerie, cravată și fustă.)
Brand-ul Dior s-a extins și în industria accesoriilor, comercializând sub marcă proprie blănuri, pălării, mănuși, ciorapi, pantofi, bijuterii și parfumuri, totul pentru a crea un look complet, elegant din cap până în picioare, exact așa cum și-l imagina Dior. A fost o premieră în istoria caselor de modă care, până atunci, produceau doar îmbrăcăminte (și, eventual, parfumuri, precum Chanel). După câțiva ani, modelul Dior a fost preluat de toți marii creatori de modă.
Christian Dior alegea cu cea mai mare atenție pantofii, mănușile, bijuteriile și, mai ales, pălăriile, fiind un crez al său că „o femeie fără pălărie nu este complet îmbrăcată”.
Creațiile sale erau diferite, dar nu neapărat noi, căci împrumutau elemente din moda antebelică demult uitate. Însă toată lumea a perceput look-ul Dior drept o inovație extraordinară. Pentru o Europă abia ieșită din război, colecția Dior a fost suflul unui aer nou, proaspăt, optimist, elegant. Părerea creatorului era că acesta era cursul natural al modei: după exuberanța și creativitatea perioadei interbelice, urmată de anii duri ai războiului care urâțiseră femeile, era normal ca moda să se întoarcă la accentuarea frumuseții feminine. Astfel, New Look devenea simbolul tinereții și al viitorului.
Creaţiile sale, opulente şi maiestuoase, erau inspirate din delicateţea şi perfecţiunea florilor, cu care Dior identifica trupul feminin.
Sociologii au observat că acest look promovat de Dior – feminin, delicat, gingaș – corespundea modelului de femeie promovat atunci în societate.
Piața americană, cea care trebuia cucerită pentru a asigura succesul noului brand, a acceptat și ea inovațiile vestimentare ale designerului francez, iar acesta a primit, în toamna lui 1947, Oscarul pentru haute couture, ca semn de recunoaștere pentru aportul său la revitalizarea modei.
Începând cu 1947, cu fiecare nouă colecție, Dior a stabilit tendințele generale în modă. După câțiva ani în care colecțiile sale au urmat liniile fixate prin New Look, în 1954 designerul s-a întors împotriva propriilor creații și a propus un alt stil – „Linia H” sau așa-zisul „Flat look” – cu linii drepte, ușor masculine, și haine mai strânse pe corp.
Contribuția adusă lumii modei avea să-i asigure lui Dior un loc definitiv și privilegiat în panteonul marilor creatori de modă ai secolului XX. Chiar și după moarte, prin imperiul pe care l-a creat și care a supraviețuit dispariției sale timpurii, numele lui Christian Dior a rămas un sinonim al creativității și eleganței absolute.
Încă de la început, moda și parfumeria au mers în paralel în casa Dior. În anul 1947, Christian Dior lansează totodată și Dior Parfums. Primul parfum din istoria casei Dior a fost denumit „Miss Dior” ca un tribut adus surorii sale, Catherine (care s-a alăturat Rezistenței Franceze, iar acest lucru a dus la capturarea ei de către Gestapo și a fost închisă în lagărul de concentrare Ravensbruck. Catherine a supraviețuit și a fost eliberată în 1945). Miss Dior reprezintă un parfum legendar care a acompaniat revoluția în modă, condusă de Christian Dior. Astfel, rochiile fabuloase – alături de pantofi, bijuterii, mănuşi sau pălării – au primit un accesoriu inedit: „Miss Dior“, parfumul cu inima de trandafir (pe care Dior l-a dedicat surorii sale, Catherine).
Considerat un parfum couture de la începuturile casei Dior, Miss Dior a fost conceput în 1947 pentru a defini revoluția New Look în domeniul parfumeriei. Nici o altă casă de modă nu lansase până atunci așa ceva. Fiind primul parfum creat de Christian Dior, acordurile sale cu note de citrice erau inovatoare și surprinzătoare.
Miss Dior evocă momente emoționante și imagini legendare ale celor mai emblematice figuri ale casei Dior. (Se spune că Mitzah Bricard, muza indispensabilă a parfumierului couture, a avut un rol decisiv în crearea acestui parfum.) Vedete ale cinematografiei și doamne elegante din întreaga lume au scris legenda parfumului. Imaginile de arhivă, dar și cele moderne spun povestea lui, încercând să expună eleganța și puterea de seducție a acestui parfum excepțional.
În anul 1955, are loc marea deschidere a boutique-ului din strada Mountaine, unde Dior lansează și linia de make up.
După mai bine de 70 de ani, Dior rămâne povestea unui brand de lux puternic, celebru, cunoscut în întreaga lume. El rămâne un etalon al eleganței, luxului și bunului gust la nivel mondial.
Poveştile brand-ului Dior pot fi privite astăzi precum notele unui parfum – de vârf, de mijloc și de bază, acestea din urmă fiind despre Grasse și Château de La Colle Noire.
Faptul că Christian Dior era îndrăgostit de flori a fost evident și în sfera modei. Se spune că, pe lângă trandafir, lăcrămioara era cealaltă floare de suflet a creatorului. Dar dincolo de lumea modei, este cunoscut faptul că Dior a cumpărat, în 1951, o proprietate în regiunea florilor parfumierilor din întreaga lume, Grasse – o regiune cu peisaje de o frumuseţe sălbatică, de care era legat sufleteşte din anii crizei financiare, după falimentul prin care a trecut familia sa, când toţi s-au mutat în regiunea Var. Mai târziu, în timpul ocupaţiei naziste, Christian Dior se refugia aici, avînd o grădină de legume pe care o cultiva pentru a supravieţui foametei. Provence devenise, aşadar, casa de vis şi de suflet unde Dior îşi cultivase, literal şi metaforic, iubirea pentru flori.
Proprietatea cumpărată acolo, cunoscută drept Château de La Colle Noire, a început să fie renovată, casa şi grădina fiind transformate într-un vis floral; grădina devenise un paradis al trandafirului şi iasomiei.
Sora lui Christian Dior, care a moştenit castelul după moartea acestuia (produsă în 1957, pe când creatorul avea doar 52 de ani), l-a vândut destul de repede unui lanţ hotelier. În 1976, proprietatea a fost revândută unui alt consorţiu hotelier. În 2016, departamentul Christian Dior Parfums a reuşit să recupereze proprietatea Château de La Colle Noire, dorind să readucă domeniul la gloria de odinioară. S-au refăcut decorurile create iniţial de Christian Dior şi s-a restaurat grădina castelului, replantându-se celebrii trandafirii de mai şi iasomia de Grasse.
Se consideră că o casă de parfumuri care se respectă trebuie să îşi aleagă esenţele care provin din florile culese din regiunea Grasse, iar piatra de temelie a parfumurilor Dior se regăsește în această zonă. Redescoperindu-și rădăcinile în ţinutul florilor prin excelenţă, casa Dior are astfel obligaţia de a folosi acele resurse naturale emblematice.
Povestea spune că ambiţia lui Dior de a transforma Château de La Colle Noire într-o proprietate pentru plantaţii vaste de flori a fost evidentă. El şi-a dorit să transforme acea regiune într-un regat al florilor, să perpetueze tradiţia regiunii de a planta flori pentru parfumuri, în special iasomie, trandafir de mai şi levănţică. Pentru toate acestea a angajat o întreagă echipă de experţi în horticultură.
Așadar, pentru designerul de modă Christian Dior, parfumul ajunsese să conteze la fel de mult ca hainele; trebuia să fie la fel de frumos şi de perfect ca rochiile pe care le crea. Iar pentru asta, florile din care parfumierii extrăgeau esenţele trebuiau să fie îngrijite cu toată dragostea – acea dragoste pentru frumos şi perfecţiune, singura care rezistă, de fapt, peste timp.
