Uleiuri esențiale pure – Dicționar de Aromaterapie


Uleiurile esențiale, sau uleiurile aromatice, așa cum erau numite cândva, au fost folosite de multe culturi din întreaga lume de secole. Utilizările lor au variat de la o cultură la alta, de la scopuri religioase la vindecarea bolnavilor. Uleiul esențial este o substanță foarte volatilă izolată printr-un procedeu fizic dintr-o plantă odoriferă dintr-o singură specie botanică. Uleiul poartă numele plantei din care provine, de exemplu, ulei de trandafir sau ulei de mentă. Aceste uleiuri au fost numite esențiale deoarece se credea că reprezintă însăși esența mirosului și aromei. În ciuda numelui, aceste substanțe nu se simt uleioase, ci sunt mai ușoare decât apa. Ele nu pot fi diluate cu apă, dar se amestecă ușor cu alcool sau grăsimi.

Distilarea este cea mai frecventă metodă de obținere a uleiurilor esențiale, dar pentru anumite produse se folosesc și alte procedee, printre care enfleurage (extracția cu ajutorul grăsimilor), macerarea, extracția cu solvenți și presarea mecanică. Plantele mai tinere produc mai mult ulei decât cele mai bătrâne, dar plantele bătrâne sunt mai bogate în uleiuri mai rășinoase și mai închise la culoare, din cauza evaporării continue a fracțiunilor mai ușoare ale uleiului.

Mai mult de 1.000 de familii de plante și aproximativ 2.000 de specii furnizează ceea ce numim uleiuri esențiale. Uleiurile esențiale sunt localizate în mici structuri secretorii care se găsesc în diferite părți ale plantelor, cum ar fi: frunze (eucalipt, salvie, cimbru); fructe de pădure (ienupăr); ierburi (palmarosa, citronella); vârfuri înflorite (lavandă); petale (trandafir, iasomie, ylang-ylang); rădăcini (vetiver, angelica); fructe (portocală, lămâie); rășini (tămâie, smirnă); lemn (cedru, lemn de santal, lemn de trandafir); scoarță (scorțișoară); semințe (migdală, ajwain, mărar, chimen); frunze; rizom (ghimbir, galangal); și coji (lămâie, lime, portocală).

Uleiurile esențiale sunt unul dintre cele mai importante produse naturale derivate din plante pentru diversele lor proprietăți biologice și utilizări medicinale. Ele au fost utilizate în diferite aspecte domestice, cum ar fi în parfumerie, cosmetică, hrană pentru animale, alimente și băuturi. Mai mulți cercetători au demonstrat posibilitatea de a le utiliza pentru gătit, unde acestea dau un gust plăcut alimentelor și sunt utilizate mai ales în alimentele procesate. Recent, a existat un mare interes pentru utilizarea lor datorită efectele lor curative în aromaterapie.

Atât dovezile, cât și istoria consemnată au arătat că egiptenii foloseau uleiuri aromatice încă din anul 4500 î.Hr. în produse cosmetice și unguente. Aceștia au devenit renumiți pentru cunoștințele lor în matebrie de cosmetologie, unguente și uleiuri aromatice. Cel mai faimos dintre preparatele lor pe bază de plante, "Kyphi", era un amestec de 16 ingrediente care putea fi folosit ca tămâie, parfum sau medicament.

Pe de altă parte, utilizarea uleiurilor aromatice a fost înregistrată pentru prima dată în medicina tradițională chineză și indiană între anii 3000 și 2000 î.Hr. În special, istoria consemnată despre China și India a enumerat peste 700 de substanțe, inclusiv scorțișoara, ghimbirul, smirna și lemnul de santal, ca fiind eficiente pentru vindecare. În plus, istoria greacă a documentat pentru prima dată utilizarea diferitelor uleiuri esențiale pentru prima dată între 500 și 400 î.Hr., inclusiv cimbru, șofran, măghiran, chimen și mentă.

În timpul cruciadelor, cavalerii și armatele lor au fost responsabili pentru transmiterea în Europa de Vest a cunoștințelor despre plantele medicinale pe care le-au învățat în Orientul Mijlociu. Cavalerii au dobândit cunoștințe de distilare și au purtat cu ei parfumuri. Tămâia și pinul erau arse pe străzi pentru a alunga "spiritele rele" în timpul ciumei bubonice din secolul al XIV-lea. S-a observat că au murit mai puțini oameni de ciumă în zonele în care se făcea acest lucru.

În 1910, René-Maurice Gattefossé, un inginer chimist din Lyon, a descoperit proprietățile terapeutice ale lavandei pure după o explozie în laboratorul său, care l-a lăsat cu arsuri grave. El le-a tratat folosind ulei esențial de lavandă. Mai târziu, el a inventat termenul de "aromaterapie" în timp ce cerceta proprietățile antiseptice ale uleiurilor esențiale. Cartea lui, "Aromatherapie" a fost publicată în 1928, în care Gattefosse detaliază tipuri de uleiuri esențiale și capacitățile lor de vindecare. Cartea a avut influență în practicile medicale din Franța. În timpul izbucnirii gripei spaniole, nu s-a raportat niciun deces în rândul personalului spitalicesc, fapt care a fost atribuit utilizării lavandei.

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, chimiștii au documentat componentele active ale plantelor medicinale și au identificat multe substanțe, cum ar fi cofeina, chinina, morfina și atropina, care au fost considerate a juca un rol important în efectele lor biologice. Unele uleiuri, cum ar fi cele de lavandă, mentă și smirnă, sunt încă utilizate în scopuri farmaceutice și ar putea fi folosite în mod eficient în viitorul apropiat ca alternative adecvate pentru multe medicamente produse pe cale sintetică.

Interesul pentru uleiurile esențiale a reînviat în ultimele decenii odată cu popularitatea aromoterapiei, o ramură a medicinei alternative și a industriei wellness, care pretinde că uleiurile esențiale și alți compuși aromatici au efecte curative, în special asupra minții și emoțiilor. Aceste uleiuri sunt volatilizate sau diluate într-un suport și fie sunt folosite în masaj, fie sunt difuzate în aer cu ajutorul unui nebulizator, încălzite la flacăra unei lumânări sau arse ca tămâie.

Aromaterapia constă în inhalarea și aplicarea locală a uleiurilor esențiale (sau a esenței pure din plante). Fiind o formă de medicină alternativă, este folosită pentru a spori bunăstarea fizică, mentală, emoțională și spirituală. Atunci când o persoană inhalează un ulei esențial, mirosul este transportat de celulele nervoase olfactive din nas către sistemul olfactiv, care trimite apoi aroma către sistemul limbic, casa emoțiilor și a comportamentului emoțional. Astfel, putem simțiți eliberarea emoțiilor negative și/sau calmarea tensiunii musculare, deoarece se eliberează substanțe care îmbunătățesc starea de spirit, cum ar fi serotonina și endorfinele. Atunci când uleiurile esențiale sunt aplicate pe piele, acestea sunt absorbite prin piele, intră în sistemele organismului și activează efectul antioxidant, sporindu-ne puterea imunitară.

Mai mult decât atât, uleiurile esențiale au cea mai înaltă frecvență dintre toate substanțele naturale cunoscute de om, ceea ce le face una dintre cele mai puternice modalități de a ne crește vibrația. Urmând legea universală conform căreia totul este energie, toate lucrurile vii și neviețuitoare sunt alcătuite din atomi care vibrează la o anumită frecvență, inclusiv oamenii. Deși oamenii au o gamă generală de frecvențe, aceasta poate fi puternic influențată de lucrurile care ne înconjoară. Alimentele pe care le consumăm, aerul pe care îl respirăm, oamenii cu care ne înconjurăm, mediul în care ne petrecem timpul și chiar și muzica pe care o ascultăm au capacitatea de a ne schimba frecvența, fie de la înaltă la joasă sau de la joasă la înaltă.

Există multe moduri în care ne schimbăm inconștient frecvența. Frecvențele înalte sunt corelate cu dragostea, pozitivitatea, vindecarea, bucuria și abundența, în timp ce frecvențele joase sunt legate de negativitate, ură, durere și boală. Diferite uleiuri au frecvențe diferite, însă fiecare deține puterea de a ne ridica frecvența, astfel încât să putem trăi aliniați cu sinele nostru. Uleiul de trandafir este considerat uleiul esențial cu cea mai înaltă frecvență, alături de uleiul de lavandă sau cel de lemn de santal. Frecvența ridicată a uleiurilor esențiale este unul dintre motivele pentru care aromaterapia este atât de puternică.

Uleiurile esențiale au fost întotdeauna un ingredient-cheie pentru parfumieri, deoarece componentele sintetice ale parfumurilor nu au fost dezvoltate până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Alegerile clasice pentru compozițiile de parfum continuă să includă uleiuri esențiale din flori precum trandafirul, iasomia și lavanda; fructe precum bergamotă și portocală; ingrediente lemnoase, precum lemnul de santal și cedru; condimente precum anasonul și smirna; rădăcini de vetiver; și ace de conifere sau fructe de ienupăr. Astfel se explică puternica influență a parfumurilor asupra stării noastre de spirit, dar și puterea de declanșare a amintirilor. Simțul nostru olfactiv este cu 10.000 mai puternic decât orice alt simț, iar recunoașterea mirosului este imediată. Mirosul este, de asemenea, cea mai puternică legătură cu subconștientul și, de asemenea, cu inconștientul nostru colectiv, unde sunt stocate amintirile.

De aceea, încorporarea uleiurilor esențiale în viața noastră de zi cu zi ne ajută să aducem echilibru și să ne calibrăm dintr-un spațiu de energie de vibrație joasă la o frecvență mult mai înaltă.